Scopul incursiunii de anul asta la Sighisoara a fost altul: plantat de 'comori' pentru
Transilvania GeoQuest. Asa ca interactiunea mea cu festivalul a fost destul de mica. Cu toate astea as vrea sa va impartasesc cateva impresii din viteza.
Primul lucru care m-a suprins a fost biletul de 10RON pe care a trebuit sa-l platesc la intrarea in cetate. N-ar fi fost bai daca acolo il gaseam pe Nicu Alifantis si Ada Milea, insa in locul lor am dat de strazi nepavate, (aproape toate strazile din cetate) halebardieri si magicieni de week-end.
Atmosfera era si nu era asa cum o lasasem in anii trecuti: o lume hippie ascunsa printre tarabele de
K�rt�s Kal�c si cani cu Dracula. Sentimentul anilor trecuti inca persista insa festival pare sa fie mai prafuit pe an ce trece. Atentia pentru de agenda festivalului pare din ce in ce mai scazuta, atat din partea publicului cat si din partea organizatorilor (de fapt, cauzalitatea e in ordine inversa).
Mi-am recapatat zambetele (atat in suflet cat si pe fata) abia sambata noaptea. Dupa miezul noptii, din cetate se scursesera cetele de tocuri si shlapi; lasand locul unor vesele grupuri de sandale & bocanci. Chitarile se ridicasera din tarana si vibrau sub niste maini inspirate & motivate. M-am bucurat tare pentru ca spiritul festival de acum 7-8 ani n-a murit total (si acum tresalt cand ma gandesc cum canta toata Piata Ratustelor de la primele acorduri al lui Ducu Bertzi).
Tinerii carora nici nu le mijisera pilozitatile faciale pe 'vremea aia', cantau acum un potpuriu den Phoniex, Robbie Williams sau Doors. De fapt nici nu mai conta ce piese cantau, magia se re-crease. Suflete vibrand pe aceeasi fecventa si ... am uitat de tot balamucul si harmalaia din timpul zilei.
Imi permit sa concluzionez, batranul festival de la Sighisoara ar trebui sa ramana pururi al chitarilor, al coditelor in par, al muziici folk si al sulfetelor calde. Chiar daca tocurile si lanturile groase de aur se inmultesc incremental, florile sa asedieze vechile ziduri ale cetatii “flower power”. Sa speram ca indiferent de potentialele balbe ale organizatorilor Sighisoara medievala va ramane un vis frumos de libertate, un crampei de caldura la care o sa ne intoarcem (din cand in cand) cu mare mare placere.
Eu unul o sa ma-ntorc
peste 2 saptamani.
______
Autor:
Alexandru Purice